Chopo – Finaluri

Era o seară de vară
Când cu-ai tăi erai pe-afară
Ai întâlnit-o și-ai privit-o
Ca pe-o pradă ușoară
Nu era prima oară
Se-ntâmplase deja destul de des
Știai că majoritatea lor sunt pe interes
Ai privit-o zâmbind și-ai abordat-o gândind
Că e la fel ca restul care știi ce pretind
În schimb felul ei de-a fi atât de diferită
Te-a făcut s-o placi, era chiar deosebită
Când te regăseai în ea fără ca asta să depindă
De faptul că ochii ei erau cea mai clară oglindă
Și nu-ți venea să crezi căci îți era teamă să te-apropii
Toată viața-ai fost înconjurat numai de scorpii
Era mereu unde erai și tu mereu cu tine
Și tot ceea ce făcea, făcea ca ție să-ți fie bine
Indiferent de problema ta n-o vedeai că plânge
Ba chiar îți spunea că trebuie să crezi în îngeri.
Încercai să te ții tare dar singur îți dovedeai
Că erau mai triste zilele în care n-o vedeai
Fiindcă zilele dorite de la soare incinși
N-o pierdeai din ochi nici când erai cu ochii-nchiși
Te-nțelegea când greșeai, că n-ai voie să te scuzi
Și spunea exact vorbe pe care voiai să le auzi
Erau mereu cu calmitate ieșită din comun
Îți vorbea doar despre îngeri și ce-nseamnă să fii bun
Părinții ei s-au despărțit pentru că ta-su era un laș
Și-acum ea trebuia să plece ceva timp în alt oraș
Trecând peste tentațiile legate de tine
A hotărât să facă asta ca în final să vă fie bine
Împreună ați stabilit să vă vedeți săptămânal
Până când avea să fie dată sentința-n tribunal
Iar în final după mai puțin de-o lună
Să fiți din nou nedespărțiți zi de zi împreună.
Venise noaptea dinaintea aniversării ei
Când să-i faci o surpriză căci acum știai ce vrei
Aveai de gând s-o chemi să-i spui tot ceea ce simți
Chiar dacă și-n oglindă o spuneai printre dinți
Ai pus un tovarăș s-o anunțe-n mod brutal
C-ai avut un accident grav și-acum ești la spital
A trezit-o din somn, ea nu știa dacă-a fost vis
A încercat să te sune dar aveai telefonul-nchis
Atunci ea speriată văzând că nu-i de bine
S-a urcat în mașină și-a pornit rapid spre tine
Afară ploua torențial, ea conducea demențial
Călcând pedala maxim plângând în ultimul hal
Cu ochii-nlăcrimați și cu mâna pe telefon
A observat că furtuna doborâse-n drum un pom
A pierdut controlul și-a ieșit în decor
S-a răsturnat și s-a oprit într-o grădină cu flori
Au găsit-o în zori înconjurată de flori
Însă sufletul ei se ridicase la nori
Tu o așteptai să vină așa cum a promis
Dar acum ea era cea cu telefonul-nchis
Și-apoi lumea și timpul ți s-au oprit în priviri
În momentul în care seara ai văzut-o la știri
Ai rămas fără aer, voci în cap îți urlau
Ea acum era moartă și părinții plângeau
Simțeai că vrei să mori, simțeai că-ți ajunge
Însă unul ca tine niciodată nu plânge
Te simței vinovat și pătat pe mâini cu sânge
Iar dacă limita-i în cer să n-o spui unui înger