Instrumental (24 sec c. a).
Strofa 1:
Curge Prutul lin mereu, maiii
Trece prin sufletul meu, maiii
Nu e îngust și nu-i nici lat
Dar e trist și nemângâiat
Prutul meu, dor sfânt și jălit.
Nu e îngust și nu-i nici lat
Dar e trist și nemângâiat
Prutul cântecelor mele.
Strofa 2:
Prutul meu cu val mărunt, maiii
De-ar fi om ar fi cărunt, maiii
Și n-ar fi cărunt de ani
Dar de ochi răi de dușmani
Prutul meu, dor sfânt și jălit.
Și n-ar fi cărunt de ani
Dar de ochi răi de dușmani
Prutul cântecelor mele.
Strofa 3:
Curge Prutul supărat, maiii
De cei dragi înstrăinat, maiii
S-ar plânge și n-are cui
Că a rămas al nimănui
Prutul meu, dor sfânt și jălit.
S-ar plânge și n-are cui
Că a rămas al nimănui
Prutul cântecelor mele.
Strofa 4:
Dar pe mal cine i-a pus
Blestemar-ar cel de sus
Prutul meu, dor sfânt și jălit.
Să-i fie bine și lui
Cum îi este Prutului
Prutul cântecelor mele
Sensul versurilor
Cântecul exprimă tristețea și dorul față de râul Prut, personificat și văzut ca un simbol al suferinței și al înstrăinării. Râul este descris ca fiind trist și nemângâiat, reflectând o stare de melancolie profundă.