Mihai Casalean – Omul, Câinele și Dumnezeu

Pe marginea drumului
Zace trupul câinelui
De mașină ieri zdrobit
Ignorat și părăsit.
Dar iată un om apare
În genunchi cere iertare
Era noapte, nu vedea
Câinele trecând strada.
Și deodată cerul gri
Izgonește toți norii
Și de sus coboară agale
Împăratul cel mai mare.
El atinge câinele
Îi dispar și rănile
Și se-aude speriat
Al cățelului lătrat.
Doamne, fă ce vrei cu mine
Am păcătuit, vezi bine
Dar voi muri împăcat
Câinele de-ai vindecat.
Ia ascultă aici bine
Nu te voi lua cu mine
Pentru că acest păcat
De rugă fu-nlăturat.
Te-ai rugat atât de tare
Și eu ți-am dat ascultare
Câinele eu l-am salvat
De griji ești eliberat.

Sensul versurilor

Un om lovește accidental un câine cu mașina și se roagă pentru viața lui. Dumnezeu, impresionat de sinceritatea rugăciunii, vindecă animalul, arătând puterea iertării și a credinței.

Lasă un comentariu