Mihai Casalean

Mihai Casalean – Omul, Câinele și Dumnezeu

de

Pe marginea drumuluiZace trupul câineluiDe mașină ieri zdrobitIgnorat și părăsit.Dar iată un om apareÎn genunchi cere iertareEra noapte, nu vedeaCâinele trecând strada.Și deodată cerul griIzgonește toți noriiȘi de sus coboară agaleÎmpăratul cel mai mare.El atinge câineleÎi dispar și rănileȘi se-aude speriatAl cățelului lătrat.Doamne, fă ce vrei cu mineAm păcătuit, vezi bineDar voi muri împăcatCâinele de-ai … Citește mai mult

Mihai Casalean – Părinții

de

E simplu să vorbești în neștiință,Să aberezi spunând că e ușor,Să nu mai ai părinții în ființăȘi să îi vezi pe ei atunci când mor.O! Tu bravezi, frate stimat,Tu vrei să pari în fața tuturorUn om care nu este-ngenunchiatVăzându-i pe părinții care-i mor.Tu ai impresia, fiară fără suflet,Că ei o să trăiască infinit,Dar află că … Citește mai mult