Mamă, dorul de la tine
Am să-l cânt mereu la lume,
Of, măicuță!
Mamă, unde dusu-te-i
Și-napoi să vii nu vrei,
Of, măicuță?!
Că nu pot, mamă, să uit
Cu ce grijă m-ai crescut,
Tot cu griji și cu nevoi
Și-ai plecat de lângă noi.
Te-așterni-n ierburi și omăt
Și nu pot să te văd,
Of, măicuță!
Te-ascunde negrul pământ
Și nu pot să te aud,
Of, măicuță!
Te-ascunde lutul cel ud
Și nu pot să te sărut,
Ochii-mi plâng ca florile
Când le udă ploile.
Vin’, măicuță, înapoi
Să te mai vedem și noi,
Of, măicuță!
Te-așteaptă soare și stea
Și grădina verde-a ta,
Of, măicuță!
Susurul izvorului
Și hăinuța ta în cui,
De-al tău dor, măicuța mea,
Mi se rupe inima.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea profundă și dorul imens pentru mama care a murit. Versurile descriu imposibilitatea de a uita grija și dragostea maternă, precum și sentimentul de pierdere și dorința de a o revedea.