Tainice bolți
de Mihai Ana Liliana.
Pe tainice bolți de cerneală,
răsar încet lacrimi de stele,
ce pregătesc pădurea de seară,
și luminează calea iubitei mele.
Luceferi se aștern în părul ei bălai,
strălucind atât de mătăsos și moale,
și luna plină cu razele ei,
se oglindește în irisurile sale.
Și vântul parcă-i șoptește în noapte,
cuvintele mele pline de dor,
căci o zăresc cu genele plecate
și cu obrazu-i roșior.
În mâinile ei catifelate,
strânge cu grijă poalele rochiei sale,
simțind sub piciorușele ei delicate,
iarba fragedă și moale.
Nu mai am răbdare și ies în calea sa,
trăgând-o mai aproape de mine,
Doamne, cât e de frumoasă,
cu sclipirile ei de smarald și buzele ei pline!
Mi-aplec ușor fața în jos,
și ea, își ridică privirea impunătoare,
Doamne, cât sunt de neputincios,
în fața dorințelor sale!
Simt că iau foc, că mă prefac în scrum
de dorul nebun și pofta trupească,
pe care le văd și-n ochii tăi acum,
vrând încet să ne topească.
În râuri de amor ce clocotesc
și curg în ale noastre inimi,
mă scufund, nebun să te găsesc,
să curmi a mele patimi.
Cu un sărut ce aprinde stele,
ne luăm zborul spre neant,
și cu tine în brațele mele,
mă înalț și apoi cad.
E atât de dulce amorul,
când cu aer gol te îmbată,
lăsând în urma dorul,
pentru altă dată.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire romantică nocturnă, plină de dorință și emoție. Naratorul își exprimă admirația pentru persoana iubită, folosind imagini poetice ale naturii și ale sentimentelor profunde.
