Sunt scârbă tot, şi tot, întors pe dos:
Mi-e drag doar ce e bubă şi putoare,
Mărul, nu rumen – putred, viermănos,
Muierea, târfă, acră de sudoare.
Şerpi de cenuşă, vineţi, mă pătrund:
Băloase gusturi, poftele de slugă,
Şi mă ridic şi mă scufund pe rând
Sub neagra lor şi blestemata glugă.
Iar când ajung numai pârjol şi clocot
De fumeg tot: un maldăr de ruine,
Ca-n turnul vechi neostenitul clopot,
Opt îngeri sună trâmbiţele-n mine.
Sensul versurilor
Piesa explorează o fascinație morbidă pentru aspectele degradate și respingătoare ale existenței. Vorbitorul găsește atracție în ceea ce este considerat putred și dezgustător, sugerând o revoltă împotriva valorilor convenționale și o atracție către latura întunecată a vieții. Finalul ambiguu introduce un element spiritual sau apocaliptic.