Blestemul de a fi pamfletar
de Mircea Dinescu
Țară de doftori și de proști cu stemă,
azi te iubesc cumplit, ca pe-o exemă
ce-mi supurează în bocanc continuu.
Hai, bagă-ți pompa-n mine și fă-ți plinu’…
Cei ce te-au dus pe inimă ca-n targă,
pe toți i-ai condamnat ani grei de zarcă,
pe toți i-ai măcinat și le-ai spart osu’
păstrând din morți, ca probă, pe Coposu.
Te joci și-acuma în nisip cu ciurul
și unde dai de aur întorci c****
și unde dai de oase scuipi morminte.
O, țară fără ținere de minte!
Ca să uităm de hainele vărgate,
ți-ai reșapat bisericile toate
și i-ai vopsit în miercurea cenușii
pe activiști, ca sfinți, în stânga ușii.
Treizeci de ani molozul Sfintei Vineri
l-au dus pe tălpi buldozeriștii tineri
în sat la ei și-acum, bolnavi de brâncă,
se-nchină în pronaos la Coșmâncă.
Sensul versurilor
Piesa este un pamflet acid la adresa României post-comuniste, criticând corupția, lipsa de memorie și ipocrizia. Se folosește un limbaj dur și metafore puternice pentru a exprima dezamăgirea față de evoluția societății.