(după poezia Blestem).
Fiindcă mă laşi cum lasă trenul gara
şi fluturele crisalida lui
te blestem să înoţi în Niagara
şi să-ţi citească proză Ion Ţugui.
Martori să n-ai, când tu vei fi mireasă
să circuli numai cu tramvaiul trei,
să ai serviciul sus, la Mântuleasa
şi casă în comuna Ţăndărei.
Când vine seara dantelând perdele
de nori prelungi cu sclipet diafan,
să mergi pe jos la Turnu Măgurele
dupa covrigi cu sare şi susan.
Să plângi cu lacrimi mari de Super-Dero,
să-ţi cânte la trompetă un vecin,
să nu poţi şti nicicând cine-a fost Nero
şi să-ţi turbeze setterul.. Amin!
Sensul versurilor
Piesa este un blestem ironic adresat unei foste iubiri. Folosind un limbaj poetic și imagini neașteptate, naratorul îi urează fostei iubiri o serie de nenorociri banale și absurde, sugerând o dezamăgire profundă și un resentiment amar.