Irosit – adică luând înțelesul ca o bobină
și desfășurându-i încet – neputiincios – firul – tatăl
este nemaifiind numaidecât izvodul
(-singurul izvoditor al sonetelor acestora
care-ți sunt ție viața) irosindu-se sub privirea
ta furișe – căci nu îndrăznești să-l privești –
și stând acuma (asemenea personajului care se ascunde
sub chiuvetă – acolo chircit -) și el, tatăl,
simțind, poate fără să știe, că tu ești acolo
să-l privești – și tu, care nu vei fi
niciodată un tată – irosindu-ți privirea
spre el – și el, destrămându-se, și tu
fiind dovada existenței lui, aici, destrămându-te,
asta fiind faptul în care îți cântărești tu trecerea
orbită în timp – viața ta, ascunsă acolo, sub chiuvetă.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de pierdere și regret legate de figura paternă. Naratorul observă destrămarea tatălui său, simțindu-se incapabil să intervină și conștient de propria incapacitate de a deveni tată.