Seara ea îmi spune – astăzi mi-a ghicit în cafea
Însăşi Suzana, şi-mi povestea cum fuge un bărbat
Cu ochii rotunzi, bulbucaţi, după mine – să însemne
asta că e un bărbat cu ochelari? (eu îmi scot
repede lentilele de pe nas şi suflu în ele
s-alung ispitele) dar mai pe urmă –
spunea Suzana (povesteşte ea mai departe),
se face o cotitură şi scapi – de asta mi-e frică şi mie,
adaugă ea gânditoare. văzută fără ochelari
faţa ei este ca o părere – mă gândesc că am scris de demult
că legăturile mele cu timpul sunt ca o fugă
a unui nebun care vrea să se prindă
pe el însuşi – şi e întotdeauna câte o cotitură.
pe urmă îmi pun ochelarii şi totul reintră în normal.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema percepției și a realității filtrate prin experiențe subiective. Protagonistul reflectă asupra modului în care vederea sa influențează interpretarea lumii, sugerând că normalitatea este relativă și dependentă de perspectiva individuală.