Marele prieten cu pălărie al lui Mopete vorbește
tare, ca să-i ridice moralul lui Mopete, care e asediat,
de mari păduri de tristeți, în fiecare
copac, spânzurat câte un schelete al gândurilor lui Mopete
plutește prin aer spre bruna Rowena într-o sarabandă bizară.
Marele prieten cu pălărie nici nu știe ce drame
sufletești se produc în Mopete, și în rame
de indiferență adânci peisaje de suferință înconjoară.
Și nici chiar prietenul lui Mopete care
îl citează pe pictorul Vasile nu are
o părere prea bună despre disperările lui Mopete.
Cu atât mai puțin bunul și înaltul prieten al lui Mopete,
cât despre bruna Rowena, ea lui Mopete nici nu-i
acordă surâsurile ei incerte.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de tristețe profundă a lui Mopete, care se simte asediat de gânduri negre. Prietenii săi nu înțeleg cu adevărat intensitatea suferinței sale, iar Rowena, obiectul afecțiunii sale, îl ignoră.