Mircea Ivănescu – Mopete în Atmosfera Lăuntrică

Mopete s-a instalat într-o seară comod,la marginea focului, să-şi citească gazeta –în spatele lui, scara care suia la podtrosnea când lumina focului îşi înfigea egretape câte o treaptă, mai foşnea şi mopetecând întorcea foaia să urmărească ce scriedespre una sau alta. din când în când îşi nota pe manşetecâte o idee, ca să poată mai … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Mopete Are Moralul Scăzut

Marele prieten cu pălărie al lui Mopete vorbeștetare, ca să-i ridice moralul lui Mopete, care e asediat,de mari păduri de tristeți, în fiecarecopac, spânzurat câte un schelete al gândurilor lui Mopeteplutește prin aer spre bruna Rowena într-o sarabandă bizară.Marele prieten cu pălărie nici nu știe ce dramesufletești se produc în Mopete, și în ramede indiferență … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Mopete Zăvorându-Se

Fechner a făcut mai demult o analiză statistică a formei, însă Mopete spune că nu așa se poate face urcușul laborios către acea stea de singurătate în care el, oricum, se va opri, căci nu mai există de la un punct urmare, (dar asta se-nvață în timp, și cu spaimă se acceptă), Mopete știe că … Citește mai mult