v Innoppeanu se plimba de mână cu un animal ciudat-
e un pisicâine, care pe câmpul heraldic
se exprimă prin l***a ridicată spre cerul baltic
și prin gestul cozii înălțate într-un întortocheat
tirbușon. lui v Innoppeanu îi place
să umble cu pisicâinele lui-pe nume Benone-
și uneori să-l și fluiere-căci pisicâinele este afon
și trebuie de mic deprins cu modulațiile. îi face
plăcere și pisicâinelui să-și simtă l***a lui baltică
strânsă în mâna puternică a lui v Innoppeanu
și să meargă cu el în câte o plimbare heraldică.
(de fapt, pe blazoanele cu litere gotice, runde,
și câmpuri de azur și cu flori pe care v Innoppeanu le ia nu
le ia în serios-pisicâinele nici n-are unde se-ascunde)
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă bizară în care v Innoppeanu se plimbă cu un animal fantastic, un 'pisicâine', într-un cadru heraldic. Versurile sunt pline de imagini neobișnuite și un umor subtil, creând o atmosferă suprarealistă.