Acum – e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, şi-atât, trecând prin brazi şi pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, şi frica.
Şi, ca-nainte de-a ne fi ştiut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer şi-o noapte fiecare,
acum e bine – nopţile-au tăcut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
ici aşteptarea n-o mai ştim, nici frica.
Suntem şi-n noi şi între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de înstrăinare și detașare într-o relație ajunsă la final. Cei doi parteneri au redevenit străini, împovărați de neîmpliniri și lipsiți de așteptări, trăind fiecare în propria singurătate.