I. Să stai în fân s-aștepți să vie noaptea
Văzduhul să se facă tot mai șters
Bondari morocănoși să-ți intre-n plete
Și-orice frântură-n gând să fie vers (2x).
Ref: Să stai în fân (4x).
II. Când stelele mirate se deschid
Ca niște ochi descoperiți de pleoape
Să simți cum luneci în mireasma ierbii
Ca-ntr-un vârtej amețitor de ape (x2).
Ref: Să stai în fân (x4).
Și-n timp ce cazi fără sfârșit s-adormi
Și-n somn să știi că te cuprinde Luna
Ca buzele ei te ating ușor
Și te-nseamnă pentru totdeauna (x2).
Ref: Să stai în fân (x…).
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de visare și relaxare profundă în mijlocul naturii, invitând la contemplare și abandonare în brațele nopții. Luna devine un simbol al protecției și al eternității.
