Mircea Cărtărescu – Din Nou Singur

Soare cu dinți la intersecția din Doamna Ghica.
Ne-a înghețat la toți pielicica.
Trotuarul curat scânteiază ca mica.
Trec pe lângă farmacie, cofetărie și loto-prono.
Viața mea e pe stereo sau pe mono?
Fredonez în gând din Lennon și Yoko Ono.
Oh, soare, în tehnometalul din colț
Reversi miliardul tău ieftin de volți,
Oh, soare, soare galben printre nori dezinvolți!
Din nou singur
Din nou visând la..
Am acum o femeie și voi avea un copil
Și din nou singur.
Voi mai trăi o vreme, voi fi trist pentru mărunțișuri.
Noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
Și voi încărunți
Și nu voi înțelege mai mult ca acum.
Nu sunt diferit de alții, cum am crezut.
M-am înșelat.
Vor trece anii, corpul se va uza, vor apărea boli
Și oricât de fericit voi fi fost va veni un moment
Când voi spune: adio.
Adio tinerețe, adio viață, adio imagine, gust, miros, adio spațiu
Adio structuri, energii, adio timp
Șosele și magazine
Adio dragoste
Adio Cristina
Și visul va fi gata.
Din nou singur, gândindu-mă la..
Oh, soare, la Fortuna au cartoane cu ouă
abia se t
35ad
iraste 109
Și mi-au înghețat în mănuși lăbuțele amândouă.
Trec fermecat prin gangul bălai.
Viața mi-o amplific prin stația de tramvai
Și-o aud în blocurile de sub sky.
Părul mi-e rece ca apa-nghețată
Un balkanar trece ca o săgeată
Are țurțuri cafenii sub motor, sub prelată..
Mă văd în ușa de sticlă a farmaciei 111:
Sunt zgribulit, neras, cu fața suptă.
Sunt din nou singur.
(unde e ea?)
La fiecare bifurcație am ales.
M-am angajat pe o stradă neagră.
De-acum nu mai am ce alege.
E drumul final.
Am vrut să fiu un om bun și în parte am reușit
Dar nu mi-a ieșit să fiu un om înțelept
Și nu am priceput mare lucru.
Am văzut un film cu o locomotivă apropiindu-se
Și locomotiva a năvălit în sală.

Mi-a fost teamă că voi ajunge adolescent
Și am avut oroare de maturitate.
Acum mă plimb și visez..
De-acuma totul e hotărât.
E drumul final.
Cabine de telefon sunt trei și albastre.
Alături țiganca vinde zambile albastre.
La electrice în vitrină sunt albaluxuri albastre.
Și iar acasă. Nu am scrisori.
Liftul mă suie la 8, lângă nori.
Am cumpărat numai napolitane și flori.
Ce liniște e în apartament.
Și sunt dungi groase de soare pe bibliotecă, pe pick-up..
Îmi fac un ness într-o ceșcuță de Iena.
Sunt singur.
Mi-e somn.

Sensul versurilor

Piesa exprimă sentimente de singurătate și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a inevitabilității sfârșitului. Naratorul contemplă viața, alegerile făcute și acceptă drumul final, amintindu-și de trecut și anticipând viitorul cu un amestec de tristețe și resemnare.

Lasă un comentariu