Spargeți zidul închisorii!
Luminoase zări mă cheamă.
Dați-mi fata cu ochi negri,
Calul meu cu neagră coamă.
Să sărut frumoasa fată
Și pe cal sărind deodată
Să m-avânt săltând în scări
Către limpezile zări!
Dar cine-ar putea să spargă
Gratii, ziduri și zăvor?
Fata cu ochi negri doarme
În bogatu-i foișor.
Calul fără frâu aleargă
Liber pe câmpia largă,
Zburdă-n voie și-și ia vânt
Fluturându-și coada-n vânt.
Singur fără alinare,
Zidurile greu m-apasă;
Într-un colț o lumânare
Abia arde, fumegoasă;
Și-n tăcerea neagră, rece,
Pe la ușă-afară trece
Cu pas ritmic și sonor
Paznicul nepăsător.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui prizonier care tânjește după libertate și după o viață pierdută. El își imaginează evadarea și reîntâlnirea cu persoanele și lucrurile dragi, dar realitatea îl readuce la condiția sa de captivitate.