Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negrești mai multe topuri;
Și când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân’ la pământ
Și de-a sta ca să-ți vorbească
Să înghiți orice cuvânt;
Nespălat, neras să umbli,
Și rufos și deșucheat –
Toate-acestea împreună
Te-arat’ a fi poet.
1876
Sensul versurilor
Piesa satirizează imaginea stereotipică a poetului, prezentând o serie de comportamente și atitudini considerate definitorii pentru acesta. Se sugerează că adevărata valoare a poeziei este subminată de aceste aparențe.