O stea în reci nămărginiri
Au răsărit departe
Și, tremurând, parcă s-a stins
Parc-a apus de moarte.
Oricâtă vreme au trecut
De-atunci și pân-acum,
Oricât viața s-a făcut
Pustie, fără drum.
Ori câte zile-am risipit,
De n-au rămas pe sfert,
O inimă care-a iubit
Mai speră în deșert.
O inimă care-a iubit
De-apururi are glas
Și dacă toate au pierit,
Durerea i-a rămas.
Și cum nimic nu stă pe loc,
Ci merg precum au mers,
O umbră-a stinsului noroc
Rămâne-n univers.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o speranță fragilă care persistă chiar și în cele mai întunecate momente. Chiar dacă timpul trece și viața devine pustie, o inimă care a iubit continuă să spere, purtând cu ea durerea trecutului.