Mai e o zi sau o noapte
Și o tristețe popas
Ca la un ordin de moarte,
Rostogolindu-se-n glas.
Mai e un arc de speranță,
Nici nu mai știu în trecut,
Până la zidul de piatră,
Fără creneluri născut.
Mai e un țărm peste lume
Ca un obraz înspre cer,
Inima ta îți va spune
Până la streșini de ger.
Mai e o pasăre albă
Ca o zvâcnire-n final,
Ca la un praznic albastru
Dintr-un ținut boreal.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și speranță într-un context existențial. Vorbește despre trecerea timpului, tristețe și căutarea unui sens într-o lume incertă, sugerând o resemnare poetică în fața inevitabilului.