Tâmplele tale le simt
Între palme acuma zvâcnind,
Mă cuprind cu atâtea bătăi
Peste urmele pașilor tăi.
Tâmplele tale prin ger
Mă-nfioară-n zăpezi prizonier,
Pe sub stele trec vulturi de-argint,
Prăbușit între stele îi simt.
Umbra mea prin zăpezi ar pleca
Să-ntâlnească-n zăpezi umbra ta,
De n-ar fi un alt veac, un alt timp
Prăbușit, fără trup, fără nimb.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și singurătate, evocând amintiri ale unei persoane dragi pierdute. Naratorul se simte prins în trecut, incapabil să se elibereze de umbra acestei absențe.