Purtată de lanțuri în gând,
Târâtă de nori pe pământ,
Mințită, înșelată mereu,
Mă rog să te naști Dumnezeu.
Purtată din lavre prin scrum,
Departe, pe săbii acum,
Te scoală, ridică-te-n glod,
De carne, de fiare, de tot!
Și dacă-ntr-o zi voi pleca
Departe de inima ta,
De oase, de lacrimi, în scrum,
Pe veci blestemat să-ți rămân.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de suferință profundă și un sacrificiu personal, culminând cu un blestem auto-impus în cazul unei despărțiri. Persoana se simte trădată și umilită, dar încă speră la o formă de renaștere sau eliberare, chiar și prin suferință. Mesajul central este unul de disperare și sacrificiu extrem.