Femeia de la capătul lumii
Hrănește tufele de trandafiri,
Dă de băut statuilor,
Îi face pe poeți să viseze.
Femeia de la capătul lumii
Cheamă lumina c-un fluier,
Preface fecioara în piatră,
Vindecă furtuna,
Abate curgerea viselor,
Scrie răvașe către râuri,
Mă trage din veșnicul somn
În brațele ei cântătoare.
Jumătate pasăre.
Femeia de la capătul lumii
Dă de comer às roseiras,
Dă de beber às estátuas,
Dă de sonhar aos poetas.
A mulher do fim do mundo
Chama a luz com assobio,
Faz a virgem virar pedra,
Cura a tempestade,
Desvia o curso dos sonhos,
Escreve cartas aos rios,
Me puxa do sono eterno
Para os seus braços que cantam.
Sensul versurilor
Piesa descrie o figură feminină enigmatică, posibil o zeitate sau o entitate magică, ce interacționează cu natura și influențează destinele. Ea hrănește, vindecă și transformă, având un rol protector și creator. Versurile sugerează o lume onirică și plină de simbolism.
