Te naști, trăiești, respiri, înveți, mori
Viața-i un ambient încordat plin de culori
Printre nori, printre stropii de păcate
Stau ascunse cuvintele adunate-n fapte
Că poate într-o zi au să dispară
Cu capu pe tavan mă gândesc, nu-i prima oară
Vezi tu, viața-i simplă dacă ai cu ce plăti
Și te ține bine-n frâu și-n adâncul inimii
Ce nu știi? Defapt îi ce nu vezi
Ce deții? Îi speranța ta și crezi
Că într-o zi toate vor vrea să fie
Niște amintiri scrise pe o foaie albă de hârtie
Poa’ să fie, poa’ să vină, poa’ să plece
Zâmbesc în întuneric, poate de-aia mie rece
Până și privirea când te privesc pe dos
Înghit în sec și plec… că n-are rost!
Îmi amintesc de zilele întunecate
Printre sticle goale și chiștoacele aruncate
Alături de tovarăși în scări de bloc mizere
Plini de gânduri la care-au încetat să mai spere
Unu’ dintre ei se prăbușește spart la pământ
Iar altul îl întreabă frate ce ai de gând?
Ce ai de gând vrei să ne părăsești și pe noi?
Frate! Nu te du. Te rugăm… rămâi cu noi
Și atunci cu o ultimă suflare a strigat
Fraților lângă voi voi fi mereu pas cu pas
De atunci liniștea peste noi s-a așternut
Și toată speranța din noi a dispărut
Zi-mi ce se poate face când unu din noi dispare?…
El nu dispare trăiește în fiecare…
Nu ne lasă să cădem ne ține în picioare
Încă te simțim în inimile noastre frațiioare
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții, importanței prieteniei și a amintirilor. Vorbește despre pierdere, dar și despre cum cei dragi continuă să trăiască în inimile celor rămași.