Refren:
După orice răsărit știu că urmează un apus
Cuvânt de mângâiere n-are rost să fie spus
Și mintea mea privește orice gând bun ca un intrus
În momente ca astea… vreau să văd totul distrus!
Strofă I:
Retras în abisul minții, contemplez la tot ce-i rău
Căutând soluții ce să mă scoată din hău
Dar nu găsesc, și atunci conștientizez
C-ăsta-i genul de coșmar din care nu mă trezesc…
Ura prosperă, simt că mă-nvăluie
Să văd haos nu-i o dorință, e o nevoie
Simt (?) văzând că se apropie
Gândul că urmează un sfârșit, doar asta mă mai mângâie!
În ideea comuniunii, doar răul îmi atrage atenția
Și atunci constat că solitudinea-i soluția
Văd foarte clar că omul reprezintă infecția
Și nu găsesc nimic greșit în ce făcea Inchiziția…
Poziția de sociopat pe care o adopt
E rezultatul realității infecte ce tre’ s-o suport
Privind înainte simt că privesc în gol
Înfricoșător
Pot defini ce-alții numesc viitor!
Refren X2
Strofă II:
Și nu-mi ajunge aerul, și parc-aș fi paralizat
Orbit de soare, mă-ntreb: de ce-i atât de înnorat?
Alergând prin lume, mă zbat încercând să scap
Eu fiind liber, realitatea-mi dă impresia că-s legat!
Răzbunarea-i arma prostului, renunț la-nțelepciune
Că am un întreg arsenal gata să te facă tăciune…
Acceptarea normelor denotă slăbiciune
Fixatul pe o ficțiune
Duce la amărăciune!
Sunt sătul de oameni, fără să fiu canibal
Și am să îmi croiesc drum la inima ta cu un pumnal
Nori negri deasupra mea aduc a ploaie de metal
Ce se îndreaptă spre-a se vărsa peste al vostru sanctuar!
Cu fiecare fir de praf ce se scurge din clepsidră
Eu constat că fântâna cu noroc (?)
Și vreau să pun capăt la tot, să privesc din depărtare
(?) încet, dispărând tot ce doare.
Refren X2
Outro X4:
Vreau să văd (hai)…
Vreau să văd… vreau să văd totul distrus!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de ură și dorința de distrugere ca o evadare din realitatea percepută ca fiind infectă și insuportabilă. Naratorul se simte izolat, dezamăgit de oameni și caută alinare în gândul unui sfârșit iminent.