Lumea asta-i ca un arbore, o, fiul meu!
iar noi suntem pe el fructe pe jumătate coapte.
Fructul verde atârnă greu pe ram,
efiind nici frumos, nici demn de cerul gurii.
Dar când s-a copt, îndulcit, năclăind buzele,
atunci el cântăreşte uşor, pe crengi. Fanatismul,
asprimea vin din ignoranţă:
câtă vreme eşti făt, te hrăneşti cu sânge.
Sensul versurilor
Piesa compară viața cu un arbore și oamenii cu fructe. Implică faptul că maturizarea și înțelepciunea ne fac mai buni și mai ușori, în timp ce ignoranța și fanatismul sunt asociate cu imaturitatea și asprimea.