Am construit în timp castele de nisip
Dar valurile vieții le-au topit de pe pământ
Și am rămas cu sticla ce o ții în mână
Ai decis să o tăiem, ca o greșeală pe hârtie.
Te rog, mai stai un pic și ține-mă de mână
Șterge-mi frica din ochi cu „Ai încredere în mine”
Ți-am dăruit tot ce-am avut mai sfânt, pentru tine
Avioane de hârtie aruncate-n vânt.
Și spune-mi că mâine
Totul va fi bine
pentru tine am fost și sunt
O vacanță pe pământ.
Eu mă topesc
Și ard în mii de culori
Eu mă topesc
Și mă scurg, scurg, scurg.
Eu mă topesc
Cred că iubesc cum faci să doară
Mă topesc
Sărută-mă ultima oară.
Tu, din Eden
Te-ai transformat în propriu-mi infern
Mi-ai arătat că viața e croită prost
Câteodată stă perfect, uneori sufocă fără rost.
Aș fi vrut inima să-ți vadă
Dar tu m-ai luat ca pe-o broșură de pe stradă
Sufletul meu, linia fierbinte
All inclusive de trăiri și jurăminte.
Și spune-mi că mâine
Totul va fi bine
pentru tine am fost și sunt
O vacanță pe pământ.
Eu mă topesc
Și ard în mii de culori
Eu mă topesc
Și mă scurg, scurg, scurg.
Eu mă topesc
Cred că iubesc cum faci să doară
Mă topesc
Sărută-mă ultima oară.
Am construit în timp castele de nisip.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și sentimentul de a fi neînțeles și abandonat de persoana iubită. Metaforele sugerează o relație în care unul dintre parteneri s-a dăruit complet, în timp ce celălalt a tratat iubirea ca pe ceva efemer și lipsit de valoare.