Trăiești pentru ea,
Strângi la doi,
În pieptul tău,
Mii de vise.
Prezentul ei,
E-n trecut,
E ascuns,
În culise.
Nopțile, ce le-am servit la doi,
N-am făcut parte din ele,
cât ele din noi.
Privirea ta,
Lasă doar arsuri pe pielea mea,
Tu spune-mi cum de am ajuns așa,
Doi străinieri ce își vor căuta
Culorile-n privirea altora.
Lași în urmă,
Suflete rupte,
Ca frunze căzute.
Ții la spate,
Rănile vechi,
Aripi legate.
Nopțile, ce le-am servit la doi,
N-am făcut parte din ele, cât ele din noi.
Privirea ta,
Lasă doar arsuri pe pielea mea,
Tu spune-mi cum de am ajuns așa,
Doi străinieri ce își vor căuta
Culorile-n privirea altora.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în care unul dintre parteneri trăiește mai mult în trecut decât în prezent, lăsând în urmă suferință și un sentiment de alienare. Privirea celuilalt devine o sursă de durere, iar protagoniștii se simt ca niște străini în căutarea a ceva pierdut.