Sunetul mării, ajuns lumii prin noapte,
cerc murmurat din treaptă în treaptă,
sau poate febra bătăilor repetate în ușă.
Dar fii-va Lumina adevărul tainic închis într-o scoică!
Iar acum privesc, cu credință și bisturiul alături lucind,
scoica închisă în inima mea.
Acest Adevăr al clipei întru scoaterea la Lumină.
Și așteptând, mă întreb despre rostul Luminii,
pe care mereu, mereu o aștept.
Și fi-va Iubire în gestul acesta!
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea adevărului și a luminii interioare prin credință. Vorbitorul așteaptă o revelație, un moment de claritate și iubire, simbolizat prin scoica închisă în inima sa, pe care încearcă să o deschidă.