Căsătoria nu e o casă
nici măcar un cort.
Este înainte de asta și încă mai rece:
Marginea pădurii, marginea
deșertului,
scările nevopsite
din spate unde ne ghemuim
afara mâncând popcorn,
unde, suferind și cu mirarea,
că am supraviețuit chiar și
până acum,
învățăm să facem focul.
Sensul versurilor
Piesa explorează o viziune neconvențională asupra căsătoriei, văzută nu ca un adăpost sigur, ci ca un loc de supraviețuire și adaptare. Versurile sugerează că esența căsniciei se găsește în momentele dificile și în capacitatea de a depăși obstacolele împreună.