În fiecare zi părăsești orașul
Și astfel mai adaugi și tu ceva
Necesității care – afli –
Stă la baza bunului simț.
Cu fiecare zi devii o ființă tot mai complexă.
Descoperi, bunăoară, cum ți se grefează
noul organ numit minciună progresivă,
cum este căutat în trecutul tău
locul dubios în care se va dezvolta,
locul în care va fi silit să înflorească!
Și astfel,
cu fiecare zi mai adaugi și tu ceva
putreziciunii progresive
în care se lăfăie un urlet înghețat.
El – afli –
stă de acum încolo la baza
oricăror simțuri.
Ce ne mai lipsește, prieteni, ca să fim fericiți?
Sensul versurilor
Piesa descrie procesul prin care o persoană devine complice la minciună și corupție, pierzându-și inocența și bunul simț. Metafora "minciunii progresive" sugerează o deteriorare graduală a moralității.