Iată-mă la 1988 desfăcând o conservă
de carne de vită
de pe vremea proletcultismului.
Privesc înăuntru:
ceva roz spre cenușiu stă la pândă.
Încep să visez: ce fel de vită
o fi fost și a cui?
Cine a tăiat-o?
Numele celui care a ferecat-o în cutie
unde e?
Ce gânduri aveau oamenii aceia
care puteau avea și studii superioare?
Studii superioare am și eu.
Și uite așa ne plângem
unii pe umărul celuilalt.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, folosind o conservă ca punct de plecare pentru a medita asupra vremurilor proletcultismului și a vieților oamenilor din acea perioadă. Se conturează un sentiment de nostalgie și melancolie, amestecat cu o oarecare plângere a condiției umane.