Floricică-ntre grădini
Ce pleci fruntea și suspini?
Eu mă plec cu mare jele
Că mă trec fără de vreme.
Abia cresc și mă fac floare
Bate vântul și dă soare,
Soarele tare mă arde,
Vântul, Doamne, rău mă bate.
Trei zile stau înflorită,
Ș-apoi pic de vânt palită
Și de nimenea ferită,
Și de nimenea ferită,
Floare-am fost, floare-oi mai fi
La anul de-oi mai trăi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă fragilitatea vieții, comparând-o cu o floare care se ofilește repede. Vorbește despre trecerea timpului și despre sentimentul de vulnerabilitate în fața forțelor naturii.