Pe-o stradă,
Umblăm alături amândoi.
Și nu e nimeni să ne vadă..
Pe stradă,
Sunt numai pietre și noroi.
Felinarele stinse,
Iscodesc,
În sufletele noastre-ncinse;
Și doresc,
Să prindă-n becul lor scântei
Din noi, drumeți cu pașii grei.
Dar teama-i lângă noi pe stradă
Căci nu vrem nimeni să ne vadă.
Muți de-ncordare, mână-n mână,
Strânși mergem împreună.
Păcatul nostru poate-i mare,
Dar nouă ni se pare-o sărbătoare,
O feerie.
Și cântă-n sufletele noastre-o melodie
Cu rezonanță de barbară poezie.
Și poate că nici noaptea n-ar simți
Doi oameni străbătându-i taina..
Din pietre însă sar scântei;
Ni-s pașii ca păcatele de grei.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație secretă, percepută ca un păcat, dar trăită intens ca o sărbătoare. Cuplul se simte vinovat și temător, dar legătura lor este mai puternică decât teama.