În pădure la Pesteana pe-o crenguță de tufan
Frumușel mai cântă cucu, nu l-am auzit de-un an
În pădure la Pesteana pe-o crenguță de tufan
Frumușel mai cântă cucu, nu l-am auzit de-un an
Cucule, glasul tău de l-aș avea
Frățioare, la toată lumea-aș cânta
Cucule, glasul tău de l-aș avea
Frățioare, la toată lumea-aș cânta
Mai la vale-n poieniță, casa pădurarului
De-acolo privighetoarea dă răspunsul cucului
Mai la vale-n poieniță, casa pădurarului
De-acolo privighetoarea dă răspunsul cucului
Priveghează, eu aș cânta da’ nu pot
Cântă, soro, să răsune codru tot
Priveghează, eu aș cânta da’ nu pot
Cântă, soro, să răsune codru tot
Pe drumul spre raritură, mai la vale de tufan
Frumos cântă o mierliță, într-un vârf de porumbar
Pe drumul spre raritură, mai la vale de tufan
Frumos cântă o mierliță, într-un vârf de porumbar
Hai, mierliță, zi și tu, nu te lăsa
Surioara, drag îmi e că știu cânta
Surioara și-al meu cântec vreau să fie
Lume dragă, pentru toți o bucurie
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică din natură, unde cântecele păsărilor aduc bucurie. Cucul, privighetoarea și mierlița își împărtășesc darul muzical, creând o atmosferă armonioasă și plină de viață, menită să aducă bucurie tuturor.