Când vorbim despre dragoste de trecut, trebuie să fim atenți: vorbim despre dragoste de viață; viața este mult mai mult despre trecut decât despre prezent. Prezentul este întotdeauna un moment scurt, chiar și atunci când plenitudinea lui îl face să pară etern.
Când iubești viața, iubești trecutul pentru că este prezentul, așa cum a supraviețuit în memoria umană. Ceea ce nu înseamnă că trecutul este o epocă de aur: la fel ca prezentul, este în același timp atroce, sau splendid, sau brutal, sau pur și simplu oarecare.
-traducere de Cătălina Frâncu-.
Les yeux ouverts.
Quand on parle de l’amour du passé, il faut faire attention, c’est de l’amour de la vie qu’il s’agit ; la vie est beaucoup plus au passé qu’au présent. Le présent est un moment toujours court et cela même lorsque sa plénitude le fait paraître éternel. Quand on aime la vie, on aime le passé parce que c’est le présent tel qu’il a survécu dans la mémoire humaine. Ce qui ne veut pas dire que le passé soit un âge d’or : tout comme le présent, il est à la fois atroce, superbe, ou brutal, ou seulement quelconque.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra relației dintre trecut, prezent și dragoste. Sugerează că dragostea pentru viață implică acceptarea trecutului, cu bune și rele, deoarece acesta continuă să existe în memoria noastră.