Nimic n-am spus. Și-atâta gingășie
Și-atâta frumusețe să se piardă?
Cât nu-i târziu, cât viața-o să mai ardă,
Despre iubire poate tot voi scrie.
Nu cățelușe hămăind în zgardă,
Iubirea noastră fu, nici n-o să fie,
Ci pajura măiastră ce-nvie
Mereu, ca lăstărișul de subt bardă.
Știi tot. Tot ce-i al meu, e-al tău, iubite,
Știi viața mea, știu gândurile tale,
Cu zbor înalt, prin vreme dobândite.
O, meargă anii, meargă ei devale..
Când toate păreau spuse și trăite,
O melodie nouă-și taie cale.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra gingășiei și frumuseții efemere, exprimând dorința de a continua să scrie despre iubire. Chiar și când totul pare spus și trăit, o nouă melodie își face loc, sugerând o regăsire sau o nouă perspectivă.