Verde-i frunza de stejar,
Neică-al meu e pădurar.
Merse aseară pe vale,
Să-mi culeagă lăcrămioare.
Și mi le aduce-n mânuță,
Știe că-s a lui mândruță.
Aseară pe la chindie,
Mă rugă să-i fiu soție!
Mă uitai la el mai bine,
Eu știu că îi e drag de mine.
Îi luai florile din mână,
Și plecarăm la fântână.
Neică al meu, frumos ca bradul,
Vin’ la mine să-mi treci pragul.
Roag-o tu pe maica mea, măi!
După tine să mă dea, măi!
Că și ea, neicuță, vrea, măi!
Să fiu nevăstica ta, măi!
Sensul versurilor
O tânără este curtată de un pădurar. El îi oferă flori și o cere în căsătorie, iar ea acceptă, cu binecuvântarea mamei ei.
