Frunză verde-o viorea
Pădurice, pădurea
Mult mi-e dor de umbra ta
Unde cântă mierlița
Mult mi-e dor de umbra ta
Unde cântă mierlița.
Să stau sub umbrița ta
Să-l aștept pe neicuța
Pe poteci, pe la izvoară
Cântă frunza-n primăvară
Pe poteci, pe la izvoară
Cântă frunza-n primăvară.
Mierlița de dor să-mi cânte
Neica-n luncă s-o asculte
Și să vină la izvor
Unde-i umbrița cu dor
Și să vină la izvor
Unde-i umbrița cu dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de un loc drag, pădurea, și așteptarea persoanei iubite într-un cadru natural idilic. Natura este personificată și participă la starea de dor și așteptare.