Geaba, neică, te căiești,
Ce-ai pierdut nu mai găsești,
Geaba, neică, te căiești,
Ce-ai pierdut nu mai găsești,
Câte mi-ai făcut tu mie
Ți le-ntoarce soarta ție,
Îmi jurai și eu credeam,
Neică, pui de hoțoman!.
Câte rele mi-ai făcut,
Dar Dumnezeu m-a-ntărit,
A venit și rândul tău
Și-ai să vezi cât e de greu,
O să-ți duci singur amarul
Până s-o umple paharul,
Câte lacrimi am vărsat,
Multe ți-am mai îndurat.
Dar când te-o lăsa puterea
Ai să vezi ce e durerea,
Te-o ajunge bătrânețea,
Ai să regreți tinerețea,
N-ai știut s-o prețuiești
Și ce-i frumos să iubești,
Să fim cu toți la un loc,
Tu ți-ai dat foc la noroc.
Din dragoste pentru tine
Ți-am adus un pui pe lume,
L-ai rupt de la sânul meu
Să fie păcatul tău,
Când ți-a fost lumea mai dragă
S-a dus puiu-n lumea largă,
Când ți-a fost lumea mai dragă
S-a dus puiu-n lumea largă,
Poate-acuma te căiești
N-ai știut să prețuiești,
Omu-n viață cât trăiește
Nu-și dă seama cât greșește,
Că Dumnezeu nu te iartă
După plată și răsplată.
Refren:
Cât am plâns, cât am oftat,
Măi, băiete, măi,
Sâc, sâc, sâc, că te-am lăsat,
Măi, băiete, măi!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și suferința unei femei în urma trădării și pierderilor suferite din cauza unui bărbat. Ea anticipează că acesta va regreta faptele sale odată cu trecerea timpului și că va simți durerea pe care i-a provocat-o.