Sus în vârful dealului
Vine dorul puiului,
Coborâi din deal în vale
M-ajunse dorul mai tare,
Doru-l port în inimioară
Și mi-l cânt seară de seară.
Colo jos pe ulicioară
Este-un nuc cu frunza rară,
Sus în vârful nucului
Cântă puiul cucului,
Și lângă bătrânul nuc
Cânt și eu dorul ce-l duc.
Cucul cânt-așa cu foc
De stau călătorii-n loc,
C-a rămas al nimănui
Ca și mine-a dorului,
Cântă cucul, cânt și eu
Să ne treacă dorul greu,
Dorul de la neic-al meu
Că mi-l port în gând mereu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor, comparat cu cântecul cucului. Natura devine un cadru al acestei emoții, iar cântecul este o modalitate de a alina dorul.