Pe sub fereastră curge-un râu,
Sunt lacrimile mele,
Fetițele cu șorțu-n brâu
Își spală fața-n ele.
Și râd cu râsul lor nebun
Când turmele și-adapă,
Și nu-nțeleg dacă le spun
Că-s lacrimi și nu apă.
Mai vin și babele din sat
Cu limba lor subțire
Și țin în drum de mine sfat
Căci n-am nicio-nrudire.
Sătulă sunt de-atâta sfat,
De-atâtea vorbe rele,
Închid fereastra dinspre sat
Și-mi cânt doinele mele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și incomprensibilitate. Protagonista se simte izolată de comunitate și găsește consolare doar în propriile doine, în timp ce lacrimile ei sunt ignorate sau neînțelese de ceilalți.