Vino, vino, primăvară,
Să mai ies din casă-afară,
Fă, Doamne, timpul frumos
Să merg tot câmpul pe jos,
Să vină vremea frumoasă
Că mi s-a urât în casă,
Să mai pun lemne pe foc,
Să mă mut din loc în loc.
Să văd codrul că-nverzește,
Iarba pe șanț cum urzește
Să-mi văd păsărelele
Cum își fac cuiburile,
Să-mi aud cucul cântând
Și flăcăii fluierând,
Să văd pe deal și pe luncă
Cum trece lumea la muncă.
Când vine primăvara
Crește-n mine inima,
Primăvară, primăvară,
Tu mă naști a doua oară,
Umpli câmpul cu verdeață,
Mai îmi pui zile la viață
Și m-apucă dor de ducă
Prin zăvoi, prin sat, prin luncă.
Cât a fost iarnă și-am stat
De gânduri m-am săturat,
Cum miroase-a primăvară
Îmi fac de lucru pe-afară,
Prin curte și prin grădină,
La poartă cu vreo vecină,
Dă-mi, Doamne, ani și puteri
S-apuc multe primăveri,
Primăvara-i o mireasă,
Umple câmpul de mireasmă
De te scoate-afar’ din casă
Și te trezește la viață.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă bucuria și entuziasmul venirii primăverii, văzută ca o renaștere a naturii și a spiritului uman. Descrie activitățile și senzațiile plăcute asociate cu acest anotimp, dorința de a petrece timp în aer liber și de a se bucura de frumusețea naturii.