Hai s-o dăm așa
Cum se face, cum ne place
Gândurile vin necugetate, gata să îmbrace
Diverse forme reale și abuzate
Ca să vezi că instinctul primar
Încă vrea să atace
Să stea mereu acolo, să stea în carapace
Să iasă la lumină când se vor întoarce
Ca un amalgam de imagini dinamice și statice
O suită de mutări tehnice și tactice
Cu tot cu un abuz, totul devine mai confuz
Treaba merge nu prea calm
Dar totul e pe plus
Și să stau să mă gândesc la ce puteam să fac
Mai bine că nu am acționat
Și am așteptat, am știut să fiu cugetat
Nu neapărat, că totul s-a dus prea urât
Prea coxat, prea fumat, aha, prea rupt în 14
Ca să vezi că conștiința deja se retrase
Precum ziceam că înainte, nu trebuie cuvinte
Gândirea este magică
Să vezi cum se-ntinde
Acum, haide simte.
Cu o atitudine barbară și una pozitivă
Totul se duce în derivă
Sau poate parcă, totul merge pe eschivă
Cu o stare agresivă, cu o dorință colectivă
Se agravează și poate devine depresivă
Gândirea ostentativă e mai nou inofensivă.
Sensul versurilor
Piesa explorează fluxul complex și adesea contradictoriu al gândurilor, oscilând între instinct și conștiință. Descrie o stare de confuzie și derivă, unde gândirea magică se împletește cu realitatea brutală.