Munții sunt tot aici,
Inima mea nu e nicăieri,
Nu-i lângă tine – s-a rătăcit,
Nu zboară la cer – e de plumb.
Munții sunt tot aici,
Inima mea nu e nicăieri,
Pădurile umbresc munții,
Norii cuprind pădurile.
Mânia norilor e chipul tău,
Fulgerul ce-i despică, zâmbetul tău
Inima mea nu e nicăieri,
Munții sunt tot aici.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de pierdere și dorință de a reveni la un loc familiar, posibil o stare de spirit sau o relație pierdută. Natura este folosită ca un simbol al stabilității și al amintirilor, în contrast cu sentimentul de dezorientare și greutate sufletească.