Am zărit lumină pe pământ,
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți.
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încât
Crește iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul.
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești.
O cafea neagră voi servi, totuși.
Din mâna ta.
Îmi place că tu știi s-o faci
Amară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o perspectivă proaspătă asupra vieții, de la naștere la acceptarea prezentului. Vorbitorul observă lumea cu o curiozitate detașată, apreciind simplitatea și căldura, dar menținând o oarecare distanță emoțională.