Sunt aici şi nu sunt nicăieri,
Casa însăşi e persecutată,
Să-şi înalţe ziduri din tăceri
Şi să stea cu uşa ferecată.
Noime, dodii, vorbe în doi peri,
Dulce-i spusa voastră-ngemănată!
Stai închis în tine, nu disperi,
Dar un corb îţi spune „Niciodată”.
Nu mai e pe lume nicio rază,
E un secol orb ce delirează
Şi s-a iscălit pe miezul pâinii..
Orice-aş spune, se interpretează,
Stă miliţianu-afar’, de pază,
Şi de limbă-ncearcă-a-mi trage câinii.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de izolare și opresiune într-o lume cenzurată și amenințătoare. Vorbitorul se simte prins și persecutat, incapabil să se exprime liber, în timp ce forțe externe îl țin sub control.
