N-a prea observat
Când a pierdut prima literă.
A continuat să vorbească,
Ocolind cu grijă
Cuvintele
Care cuprindeau acea literă.
Apoi a mai pierdut una,
Mi se pare pe A.
Soarele, Luna
Au rămas pe dinafară.
Şi încă una,
Fericirea, iubirea
Au început să nu-l mai înţeleagă.
Litera de pe urmă
I-a rămas înfiptă într-o silabă,
Ca un dinte obosit.
Acum aude, vede,
Dar nu mai are cuvinte pentru viaţă,
Formată în cea mai mare parte din literele
Pe care le-a pierdut.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pierderea treptată a capacității de a comunica și de a înțelege lumea, metaforizată prin pierderea literelor alfabetului. Protagonistul ajunge într-un punct în care, deși percepe realitatea, nu mai are instrumentele lingvistice pentru a o exprima sau a o înțelege pe deplin, trăind un sentiment profund de izolare și regret.