Aveam de mult o bănuială împotriva mea
și astăzi m-am ținut toată ziua după mine
La o distanță care să nu bată la ochi.
Aflați că sunt mai periculos decât credeam.
Când ies pe stradă mă uit în dreapta și-n stânga
Ca și când aș fotografia în continuu
Casele, oamenii, stâlpii de telegraf
Și toate bogățiile.
Apoi din te miri ce
(Pentru a nu fi recunoscut)
Îmi schimb expresia sufletului
Fața mea e un adevărat alfabet Morse
Care transmite tot timpul cine știe ce secrete
Oamenilor din Lună care stau cu urechea pe noi.
Când șed la masă
Rup dintr-o foaie de hârtie
Bucățele mici, care, făcute cocoloș
Sunt aruncate imediat uitării
Ceea ce e foarte ciudat.
Deseară voi coborî și în somnul meu
Pe o funie pe care o port special în buzunar
Să văd ce mărturisește acolo individul
Ce-și aduce aminte în mod spontan
Și – mai important – cine anume
Îi furnizează relațiile dintre lucruri.
După care voi proceda
La întocmirea fișei.
Sensul versurilor
Piesa descrie o auto-analiză obsesivă și o stare de suspiciune față de sine. Naratorul se observă constant, încercând să descopere secrete ascunse în propriul comportament și subconștient, simțindu-se urmărit și decriptat de forțe necunoscute.